Editura Scientia – Universitatea Sapientia

Această carte examinează evoluția relațiilor interstatale maghiaro-române în perioada de după schimbarea de regim din 1989, concentrându-se asupra acelor dezbateri și decizii de importanță pentru politica națională – negocierile privind tratatul de bază maghiaro-român, dezbaterile în jurul Legii statutului, precum și introducerea dublei cetățenii și a procedurii simplificate de naturalizare – care s-au dovedit esențiale în configurarea relațiilor interstatale dintre Ungaria și România.

Deși semnarea tratatului de bază în septembrie 1996, schimbarea guvernului și cooptarea Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR) în exercitarea puterii executive au condus la o îmbunătățire remarcabilă a cooperării interstatale, obiectivele politicii Ungariei față de maghiarii de peste graniță, revendicările etnopolitice privind minoritățile și aplicarea drepturilor minorităților în România, precum și poziția UDMR în politica internă au fost, în ultimele decenii, deseori subiectul disputelor interstatale.

Volumul analizează nu doar interesele divergente ale actorilor implicați în dezbateri și decizii – Ungaria, România, UDMR și instituțiile europene –, procesul complex al luării deciziilor și natura complicată a negocierilor diplomatice, ci și strategiile prin care actorii și-au promovat interesele specifice în politica internă, în relațiile interstatale și, în unele cazuri, la nivel european.